Povestea celor doi trandafiri
Am sa va povestesc una dintre slabiciunile mele,admir trandafirii albastrii si cei negrii,sunt cei mai polemizati si contrariati .In aparenta sunt lipsiti de stralucire si parca absenti ,dar …acestea sunt semne de luat in seama de cei ce nu cunosc existenta lor.Parfumul lor poate fi descris ca un amestec de teama,curaj,rusine si gingasie.Comportamentul lor exploziv poate fi comparat cu agitatia marii sau infinitatea cerului,ca nu se pot controla si ca spinii pot parea adevarate obstacole pentru a ajunge la ei ,dar la urma urmei sunt doar niste bariere de protectie.Se spune ca plang fara sa stie de ce ,ca privesc si ca privirea lor pare pierduta ,ca rad si ca in imensa lor bucurie isi misca gingasele petale.Deasemenea se spune ca nu stiu nimik,ca nu neaga evidenta,ca nu dezapreciaza si ca nu stiu sa urasca.Atat trandafirul albastru cit si cel negru ,atunci cind ninge se pierd printre fulgi si asteapta cu nerabdare primavara.Am avut deosebita placere de a ingriji doi trandafiri ,dar ei nu au avut nici o vina ca mie imi era frica ,ca nu aveam curaj,ca-mi pierdusem iluziile si intr-o zi i-am lasat sa se ofileasca.Nu le intelegeam lumea lor si ma simteam sufocata.La un moment dat m-am trezit rupandu-le petalele una cite una pentru a le descoperi inima ,insa era prea tarziu …ei deja murisera.Am sa-mi aduc aminte mereu de acesti trandafiri si ….cu sudoarea efortului meu in viitor am sa-i ingrijesc udandu-i in fiecare zi ,cu mainile mele le voi acoperi auzul pentru ca suieratul suav al vantului sa nu-i deranjeze ,cu corpul meu ii voi acoperi pentru ca zapada sa nu le stearga frumusetea iar cu toata dragostea mea le voi lipi petalele una cite una pentru a nu se pierde datorita debilitatii mele ….aceasta este povestea a doua suflete …..ce suflete minunate ….suflete a caror frumusete s-a pierdut si cine stie daca o vor mai recapata…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu