Drumul si Speranta

Ma ratacesc pe drumuri neumblate
Imi caut drumul si fac la orice pas pacate,
Si cate’odata drumu’I lung si-ntunecat,
Ochii imi plang si’ntreb, o Doamne m-ai uitat?
Dar dintr-odata luna apare’n drumul meu,
Si ochii nu-mi mai plang caci sunt cu D-zeu
Calea mi-e luminata, zambesc, mi-e bine-acum,
Si nu-mi mai este frica, sunt pe al vietii drum.
Asa e viata noastra, cu soare, luna noua,
Cu nopti intunecate, cu zile-n care ploua,
Cu zambete, placere, minuni si bucurii,
Cu lacrimi suferinti, iubiri, dezamagiri
Caci drumul este lung si-n fiecare zi,
Vei intalni durere si-apoi o noua zi,
Si nu vei sti vreodata de ziua ce-o veni
Aduceti-va durere, sau poate bucurii,
Dar fiindca suntem oameni, fiindca ne traim viata
Si drumul dus de noi, din cand in cand, ne-alunga din suflet speranta,
Nu vreau si nici nu pot vreodata renunta
La drumul meu, la visul care-l am la viata mea,
Si daca-mi este greu, mie si tuturor
As vrea sa-mi dau un sfat, sa-l dau oamenilor;
Continuati, inaintati sa duceti acest drum,
Mai greu, mai dur, cu lacrimi si cateodata vrand nevrand,
Caci daca azi traim pe-acest pamant
Si chiar pe-al vietii drum mergand
Pangem din cand in cand,
Sa nu uitam prieteni sa nu uitam dusmani,
Sa nu uitam ca D-zeu a plans mai mult dar n-a pierdut,
C-avem sadita’n suflet de el
Iubirea si credinta
Si chiar de-I greu si plangem
Niciodata ,nimeni nu-ti poate lua vointa,
Deci nu mai plange, razi!
Chiar de sufletu;ti plange,
Caci nu se stie, poate,
De zambetul ce’l ai,
Un suflet intalnit de tine pe drumul ce-l duceai,
Sa-ti inalneasca ochii, si zambetul frumos,
Sa te iubeasca sis a vrea cu tine-a sta,
Nu doar a sta, ci a trai, a te iubi, a-ti da o mana
Si-a merge-n drumul tau, cu tine, impreuna!
Caci asta este cheia oamenilor sa stiti,
Cand suferiti zambiti,
Si o sa fiti iubiti,
Pe-al vietii drum de-un suflet bun calauziti.