Intrebare???

Exista..

Ceva mai frumos ca rasaritul soarelui?

Mai frumos, ca roua diminetii

Cazuta pe copacii infloriti,

Mireasma trandafirilor

Si.. chemarea movului cer?

 

Nu.., exista ceva mai frumos

Decat vocea unei randunele

Si zumzetul fericirii,

Mai frumos decat linistea marii.

 

Exista..

Ceva ce face mai frumoasa viata

Reinoieste, te incanta, imbata si prabuseste.

Exista.. iubirea.

Încet a mea fiinţă,

Devine dominată de-o dorinţă,

De-a viitorului stăruinţă.

Visele-mi mor, tentă violet-albastră.

 

Mov-violet,

Vise reînvie,

Viitor şters,

De-o mortuară privire.

 

Un cântec rasună,

Tentă violet-albastră,

Viitorul renaşte,

Tentă închis-deschisă.

Angel                                                          Devil

     Răsărit marcat de o mireasmă,

     Pe cât de dulce atât de frumoasă.

     Petale se închid iar o lacrimă cade

     Peste a'l soarelui apus, o dulce chemare

     Imagini, peisaje, dorinţe şi vise

     Viitor pierdut, totul reprezintă

     Un apus.

Souls                                                                Passion

 

     Rază dezmierdată de un lac secat

     Deşert întruchipat într'un ocean uitat.

     Mare de iubire, dorinţe şi lacrimi

     Cu o dulce dezmierdare, totul e dat..

     Uitării..

 

     Pierde'te în apusul soarelui,

     În moartea lui subită.

     Pierde'te cu el, o dată cu'o dorinţă

     Dezlănţuie'te în lacrima ce cade

     Apoi să cazi pradă unui apus de soare.

Love                                                                            Angels

Printre rânduri..

                            

Rânduri, pierdute pe o foaie albă de hârtie.
Câteva rânduri, pierdute în mine.
Doar un trandafir îmi poate spune,
Cu adevarat ce-i o minune..

Un trandafir rătăcind printre rândurile paginii
Acum dominată de gândurile mele.
Inocenţă pătată
De ale mele gânduri.. sentimente şi vise..

Trandafir uitat

Moare.. renaşte..
Mă priveşte..
Îmi şopteşte..
Omoară-mă să pot reînvia

Pătez inocenţa, ucid dorinţa..
Dar totuşi încă o mai simt.
Pătez adevărul, ucid misterul
Dar totuşi il deţin.

Încă am controlul..
Încă tind sa cred..
Că..
Îl aud..

Pătez, te pătez.. trandafirul meu
Iar inocenţa mea ia amploare..
Prin intermediul petalelor tale.

Cedez..
Pană mă pierd din nou printre rânduri..

Până într-un final.
Până..
La pronunţarea numelui tău..
La pronunţarea ce este de drept al meu..

.Am visat ca existi.

Am visat ca existi.  Am crezut ca exista fericire in tine.  Am visat sa te am o viata intreaga si sa nu iti dau drumul , dar si de-ai fi adevarat, esti ca un trandafir, un trandafir ce infloreste  si apoi se ofileste. Nu poti sa ii prelungesti viata, nu poti sa il pastrezi mai mult decat a trait. Si cat dureza inflorirea, si cat dureaza floarea si cat dureaza ofilirea?  Merita sa te am?  Sa ma chinui sa te cresc, sa te curat de spini, sa te intretin, iar apoi sa traiesti cu mine-o zi. Si totusi tu vei muri. Te vei usca si-n urma ta vor aparea alte flori cu parfum placut ce-mi vor obosi viata si-mi vor usca fata. Imi vor lua tineretea si  la sfarsit cine voi mai fi?  Voi fi un trandafir ajuns la sfarsit, uscat si neingrijit.

 

 Te voi taia sa nu mai poti inflori. Te voi taia si te voi pastra ca amintire. Sa nu ma chinui, sa nu ma minti, sa nu ma faci sa sufar, sa nu visez, sa nu existi

 

 

Dar de ce imi fac inca sperante?  Tu nu existi.  Iubire.  Iubirea de care vorbeste toata lumea.  Iubirea cea din basme.  Nu mai cred. Tu nu existi.

...Black Rose...

Ofera-mi doar o duzina de Trandafiri Negri

Sa-si aminteasca de toate timpurile triste fara tine



Parfumul de a muri,speranta luandu-mi inapoi


In timpurile cand am stiut sa iubesc si eu



Incercarea de a fugi de la tristete si de durere,


In timp ce ranile din inima mea se inchid incet.



De ce tin sa te iubesc,nu e in zadar?


Asa sa-mi aduci azi o duzina de trandafiri negri.



Am imbratisat trandafirii moi cu spini periculosi,


Si tacerea cade cu fiecare picatura de culoare rosie



Si aproape ca simt furtunile singuratatii,


Vantul negru zdrobitor indepartandu-se de cerul negru



Ploaia spala petalele negre departe


Dansand in cercuri (virtejuri) frumoase



Un dans final si va doresc sa stati


Dar ochii tai sa estompeze 2 perle frumoase..

Black Rose...Un video superb..ce merita vazut...

Inainte ca soarele sa poleiasca intreg orizontul cu lumina lui aurie,
inainte ca vantul sa isi aduca aportul mirific asupra intregului decor,
firicelul isi fortase toata boceaua cu puteri. Isi adunase toata vointa
si idealurile in radacini ca si cand ar fi facut ultimul lucru !
ultimul pas catre maretie, catre admiratie, catre .. infinit. Reusi sa
scoata capul la suprafata in mijlocul gradinii. Stia ca avea sa fie
ceea ce fiintele acelea numite oameni pretuiesc enorm.. ceva rar ..
ceva indragit, ceva iubit si apreciat. Avea sa fie mangaiat de sfantul
soare si invelit de aburul pamantului. Se ridica incet incet deasupra
firelor de iarba .. dar instantaneu, instinctiv simti pericolul pe care
il va gasi in aceasta lume noua. Simti ca frumusetea intotdeauna are un
pretz. Din frica ce crestea in el ca un prunc supranatural se nascura
pe tulpinuta lui spini. Spini ce aveau in forma lor gust de sange, gust
de moarte. Se inalta cu fiecare clipa ce trecea spre cer, mai sus mai
sus .. devenind dependent de lumina. Ii crescusera frunzele firave iar
tulpina capata culoarea lemnului … petalele prinsera forma si culoare
desi erau captive in acea forma de boboc..hmmm forma ce ne strapunge ca
sageata unui arc zbarnaitor cu dorinta de sarut. Il privim.. ochii ne
sunt incetosati si tot ce izvoraste din noi este dorinta de sarut… Apoi
isi deschise maiestuos, ca si cand ar fi devenit stapanul lumii,
petalele. Vantul ii misca intreaga lume vastind ierbii, florilor si
viatatilor ce-l inconjurau ca in mijlocul lor se afla vita nobila.. isi
indrepta petalele negre spre cer multumind pt aprecieri.
Apoi .. intr-o zi … simti cum vlaga ii dispare sub 2 lame de foarfeca
ce ghilotinau viata de la baza tulpinei.. mai primi apa atat cat sa
poata muri inflorit dar trist.. mai negru ca oricand. Se stinse …
Impietrit si uscat isi pastra maretia … era aceeasi floare sfanta..
impecabila. Era trandafirul negru…