Am visat ca existi. Am crezut ca exista fericire in tine. Am visat sa te am o viata intreaga si sa nu iti dau drumul , dar si de-ai fi adevarat, esti ca un trandafir, un trandafir ce infloreste si apoi se ofileste. Nu poti sa ii prelungesti viata, nu poti sa il pastrezi mai mult decat a trait. Si cat dureza inflorirea, si cat dureaza floarea si cat dureaza ofilirea? Merita sa te am? Sa ma chinui sa te cresc, sa te curat de spini, sa te intretin, iar apoi sa traiesti cu mine-o zi. Si totusi tu vei muri. Te vei usca si-n urma ta vor aparea alte flori cu parfum placut ce-mi vor obosi viata si-mi vor usca fata. Imi vor lua tineretea si la sfarsit cine voi mai fi? Voi fi un trandafir ajuns la sfarsit, uscat si neingrijit.
Dar de ce imi fac inca sperante? Tu nu existi. Iubire. Iubirea de care vorbeste toata lumea. Iubirea cea din basme. Nu mai cred. Tu nu existi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu